Ma numesc Doina Osman, am 47 de ani, traiesc in Pitesti si formarea mea profesionala este averea de care dispun. In perioada anilor 1970-1974 am fost eleva a " Liceului Zinca Golescu" , sectia reala, clasa speciala de matematica-informatica. Atmosfera din liceu, admosfera din clasa sau poate si rigurozitatea magica pe care o impune matematica ca stiinta , m-au marcat pentru toata viata. Nu am fost o eleva eminenta si nici prea disciplinata dar, ce am invatat in liceu a ramas invatat si am invatat sa invat si sa-mi structurez cunostiintele. Mi-aduc aminte cu mare placere de careul din curtea scolii cand eram invitata sa recunosc ca am sarit pe fereastra sau ca am venit la cursuri intr-o tinuta neadecvata. Mi-aduc aminte cand nu invatam " par coeure " vocabularul la limba franceza si nu ma sfiam sa compun cuvinte frantuzesti sau sa fac jonglerii lingvistice. Mi-aduc aminte cu mari emotii de celelalte 23 colege de clasa ; impreuna formam o echipa pentru pregatirea noastra scolara si ne eram confidente pentru problemele noastre extra-scolare…. Cea mai sentimentala dintre noi , Anca Udristeanu, gaseste si acum , dupa 28 de ani, motive si ocazii pentru a ne reintalni sa discutam de aceasta data problemele noastre de adulti…. dar, sa ne si reamintim : " Ce frumos a fost ! ". A fost foarte frumos si datorita formarii mele din liceu am urmat , cu convingere si placere Facultatea de Cibernetica Economica din cadrul Academiei de Studii Economice - Bucuresti. Tot cu placere si usurinta am lucrat ca programator, analist-programator, informatician, analist de sistem si mi-am continuat formarea profesionala in informatica si economie. Am creat programme aplicative care s-au exploatat cu succes. Din 1996 sunt membra a Corpului Expertilor Contabili sii a Contabililor Autorizati din Romania, in 1997 am fost atestata ca agent de valori mobiliare in piata de capital. In 2001 am obtinut Diploma de Studii Superioare Specializate in Administratie , Universitatea Paris XII Val de Marne. In prezent urmez cursurile de Ingineria Dezvoltarii la Centrul International de Studii pentru Dezvoltarea Locala, Lyon . Cu siguranta formarea mea profesionala are izvorul in anii de liceu si realizarile mele sunt datoare acelei perioade in care am inceput sa ma maturizez.

Pentru mine chimia a fost dintotdeauna o pasiune. Aceasta m-a determinat ca in anul II de liceu sa ma inscriu la o clasa "speciala de chimie", unde am constatat ca la fel ca mine erau si ceilalti 29 de colegi. Desi legile economiei de piata nu erau cunoscute ca acum, pot spune ca intre noi sentimentul competitiei a fost prezent pe tot parcursul anilor de liceu. Fiecare incerca sa gaseasca o explicatie mai elaborata a unor fenomene, o rezolvare mai rapida sau mai ingenioasa a unor probleme. De multe ori, profesoara noastra de chimie era solicitata de catre unul dintre elevi pentru a rezolva la clasa o problema mai deosebita. Mai tarziu aveam s-o regasim in rubrica de "probleme propuse" din Revista de Fizica si Chimie: se facuse un ultim test al unei probleme propuse de unul dintre noi. Participam cu entuziasm la orele de "cerc de chimie", unde faceam experiente din cele mai spectaculoase (focuri colorate, vulcani in miniatura, obtinerea unor "paduri" de cristale si multe altele). Odata, in intentia de a demonstra "fosforescenta", un coleg a incercat sa scrie pe un perete cu fosfor alb, asa cum era indicat in carte. Nu am mai avut timp sa stingem lumina si sa observam fenomenul, intrucat fosforul s-a aprins in urma frecarii cu peretele, iar laboratorul a trebuit urgent evacuat din cauza fumului gros care s-a degajat. Si totusi, acest spirit de competitie (fara sponsorii si premiile de astazi) avea sa-si spuna cuvantul destul de repede: mai intai prezenta in rubricile rezolvitorilor de probleme si apoi a problemelor propuse in Revista de Chimie, rezultate de exceptie la olimpiadele scolare in faza republicana, si chiar o selectie in lotul national restrans care a reprezentat Romania la Olimpiada Internationala de chimie de la Vesprem - Ungaria, 1975. Liceul nu a insemnat numai studiu, ci si prilejul de a participa la numeroase excursii, reuniuni, concursuri sportive sau pe teme de cultura generala. Terminarea liceului avea sa incununeze preocuparile noastre: din cei 30 de elevi, in conditiile in care concurenta la facultate era foarte mare, au reusit 29. Dintre acestia, 5 la Facultatea de Inginerie chimica, 3 la Facultatea de Chimie de la Universitate si 13 la Facultatea de Medicina si Farmacie - facultati la care una dintre disciplinele de concurs a fost chimia. Si asta intr-o perioada in care sistemul de meditatii abia se inventa… Anii de liceu au fost anii cu cele mai multe visuri si sperante, ani in care trebuia luata o hotarare legata de viitor, anii primei iubiri… "Ce se invata temeinic in anii de scoala e un bun castigat pentru toata viata" ne spunea atunci d-na Directoare Cecilia Petrescu. Pot spune acum ca un vis al anilor de liceu s-a implinit. Multimesc d-lui diriginte, profesorul Nicolae Vasilescu, si tuturor profesorilor mei pentru devotamentul cu care ne-au indrumat si pregatit, pentru priceperea si talentul de a ne stimula calitatile si a ne atrage spre studiu, astfel incat, pentru fiecare dintre noi, unul dintre fragilele vise ale adolescentei sa devina realitate.

"Anii adolescentei sunt insa ca musafirii din mahala. Ii primesti cu acelasi suras pe buze, ii cinstesti cu dulceata si cafea si-i petreci pana la usa, cu refrenul obisnuit: . Abia tarziu de tot incepi sa-ti dai seama ca cei care vin mereu nu mai sunt cei care plecasera odata". Parca a trecut o vesnicie de cand am privit cu sfiala portile impozante ale acestui liceu… apoi mi-am propus sa le sfidez si sa patrund curajoasa in lumea tainica a culturii, dar nu singura, ci alaturi de niste colegi minunati si sub atenta si calda indrumare a doamnelor si domnilor profesori. Cifrele au reprezentat fascinatia copilariei mele, pentru ca in final sa le transform in pasiune. De aceea mi-am ales, deloc intamplator, profilul informatica. Aici aveam sa cunosc alaturi de doamna diriginta tainele noii tehnologii. Am 'navigat' sute de ore in arsita internetului descoperind tainele programarii, urmarind instructiunile 'capitanului', ca in clasa a XII-a totul sa se sfarseasca cu un banal exit. Nu pot trece cu vederea nici orele de matematica cu d-na Anca Popescu, cele de chimie cu d-l Nenciulescu, fizica cu d-l Oprescu sau orele de engleza cu d-na Rizescu; aceste materii,care la o prima vedere par extrem de dificile (nu ca nu ar fi), au devenit placute si interesante datorita atmosferei destinse in care se desfasurau. In general orele de curs erau placute, captivante si unice prin cadrul creat Dar daca tot am vorbit despre activitatea intrascolara, nu o pot omite pe cea extrascolara, care consta in excursii, tabere, concursuri organizate de veselul profesor Alexandru Rosu. Anii de liceu i-am petrecut alaturi de niste colegi minunati, de neinlocuit. La fel ca celelalte generatii, si noi am 'imbibat' zidurile reci ale liceului cu veselia noastra, cu inocenta varstei si spiritul competitional. As vrea sa retraiesc momentele cand simpla deschidere a catalogului imi provoca emotii, dar si bucurii ori de cate ori obtineam o nota buna. Nu vreau sa cred ca toate acestea s-au sfarsit, atata timp cat amintirile exista. Am lasat o parte din sufletul si din viata mea intr-un coltisor al Colegiului National 'Zinca-Golescu'.

A fost odata un liceu cu zidurile gri, in care am intrat mica si speriata, aproape "impinsa" de valurile admiterii: ziduri groase, plafoane inalte, sali largi cu ferestre imense in care lumina patrunde fara oprelisti. Si apoi oprelisti de nici un fel nu se ivesc in calea unor copii care nu stiu ca lumea din jurul lor se transforma, ca evenimentele majore, care vor schimba mentalitati, se intampla in preajma lor . Am patruns in aceasta lume (de timp si de spatiu) inainte ca aceste evenimente sa se intample (este vorba de controversatul an '89). Amintirile s-au topit in rutina curgerii vremii, dar ceea ce tin minte este, de exemplu, sarafanul "bleu-marin" si camasa "aferenta" (uniforma, intr-un cuvant), obligatorii la intrarea in scoala. Sau pe profesorul de geografie care ne atingea "usor" cu indicatorul pe frunte sau pe maneca, intrebandu-ne din ochii "Unde e cordeluta?", "emblema?". Era vorba, desigur, de insemnele noastre de apartenenta la incartiruire. Sunt lucruri carora abia acum, din amintire, le descopar semnificatia si importanta pentru ce urma sa fie: am intrat in "Zinca" un copil si am iesit un adolescent- deci trebuie aici sa caut urma de abur a "cresterii" mele. Acesta "crestere" a fost ajutata, in punctele cheie, de unii dintre profesorii mei. Nu stiu cat de goale de semnificatii mai suna acum cuvinte ca: respect, recunostiinta, mandrie, insa eu vreau sa le reumplu pana peste margini de intelesurile lor adevarate: mandria este cu atat mai profunda, cu cat respectul pe care eu l-am acordat si-l acord dascalilor mei, mi-a fost intors inzecit, fapt care face ca recunostiinta mea sa nu-si gaseasca echivalent decat in mandria pe care ei, la randul lor, au simtit-o atunci cand m-au reprimit in mijlocul lor, copil sfios si naiv, atunci ca si acum.